Reintalnirea cu fostul, un joc desfranat al destinului

Reintalnirea cu fostul, un joc desfranat al destinului

Intotdeauna am avut convingerea ca nimic nu e intamplator si ca oamenii pe care ii intalnim in anumite momente ale vietii au un scop, in functie de caz: fie sa ne faca vietile mai frumoase, fie sa ne faca sa regretam. Si cand spun asta ma gandesc la fostul meu iubit pe care am avut placerea sa il reintalnesc intamplator pe strada intr-o perioada destul de tumultoasa a vietii mele. La inceput, credeam ca voi regreta acest lucru pentru toata viata mea, insa destinul mi-a aratat ca ma pot insela foarte repede. 


Daca ar fi sa il descriu in cateva randuri pe barbatul care candva imi facea noptile albe de placere, as incepe cu personalitatea lui. Avea acel ceva care atrage orice femeie, stia cum sa ma farmece si cum sa imi vorbeasca in asa fel incat sa ma simt unica si de neinlocuit. Inteligenta lui ma incita enorm, iar felul in care arata ma facea sa ingenunchiez de placere. Totusi, parca nu eram facuti unul pentru celalalt. Daca noaptea ne simteam stapanii universului in asternuturi, ziua eram doi necunoscuti care imparteau acelasi acoperis. 


Insa vreau sa sar peste trecutul apasator, dar necesar si sa iti povestesc despre momentul in care l-am reintalnit. Era o amiaza sufocanta de sambata cand am decis sa ma plimb de una singura pe strazile pustii ale orasului. Pierduta in ganduri, ceva m-a determinat sa imi ridic privirea din pamant si sa il observ. Mi-a zambit indelung, semn ca era placut surprins sa ma revada si m-a abordat fara retineri. Dupa un schimb de replici cordial, despre anii in care nu ne-am mai vazut si viata actuala a fiecaruia, am uitat complet de cele intamplate intre noi si ne-am axat doar pe prezent. Eram ca doi straini la prima intalnire, care parca si-ar dori sa se cunoasca mai bine si incearca din rasputeri sa gaseasca momentul oportun. Cum amandoi eram in ziua libera iar entuziasmul revederii noastre se incingea mai tare ca asfaltul, m-a invitat la un prosecco rece sa depanam amintiri. Insa nu te gandi ca la un restaurant de prin preajma, ci direct la el acasa. 


Am raspuns imediat provocarii destinului si m-am lasat dusa de val, desi amandoi eram in alte relatii de putin timp. O ora mai tarziu ne sarutam pasional pe canapeaua din living ca si cum nimeni si nimic nu ar mai fi existat in jurul nostru. Poate ca eram vulnerabili sau poate ca ne-a fost dor de noptile cu scantei care au lasat urme adanci in suflet. Mainile lui alunecau usor sub bluza mea transparenta si imi masau sanii pana la extaz. Dupa cateva clipe, hainele de pe noi s-au facut nevazute ca licoarea din pahare. L-am intrebat printre gemete daca mai are acelasi pat urias in dormitor si m-a condus de mana pana in camera placerilor interzise, cum obisnuiam sa ii numesc cuibusorul de nebunii. M-am ridicat deasupra lui si am inceput sa il sarut usor, de sus in jos, pana am ajuns in zona preferata. Am vrut sa ii ofer extazul suprem, asa cum ii placea sa il numeasca, insa nu m-a lasat sa termin. Avea planuri mari cu mine, motiv pentru care nu s-a mai putut abtine si m-a patruns apasat din toate pozitiile. Dupa ore bune in care am facut dragoste pana la epuizare, m-am asezat la pieptul lui si i-am cautat mangaierile de altadata, semn ca am uitat tot ce a fost in trecut. Mi-a soptit ca vrea sa ramanem prieteni si ca sigur ne vom mai revedea. 


Nu aveam cum sa refuz, mai ales dupa ce a transformat o zi banala intr-o amintire cu adevarat incitanta. Mi-as fi dorit sa gust din nostalgia noptilor albe, insa a trebuit sa ma retrag, caci actualul iubit tocmai se intorcea dintr-o calatorie de afaceri. Acela a fost momentul in care m-am convins ca destinul e si mai pervers decat mine: ziua mi-e prieten si noaptea dusman. 

Acest articol nu are nici un comentariu. Fii primul care lasa un comentariu!

Lasa un comentariu